|
|
|
|||
Traiectoria acestei mișcări este o linie dreaptă, iar viteza variază în mod uniform, cu accelerație constantă.
Presupunem că un corp, tratat drept punct material, se află la un moment inițial t0 într-o poziție inițială x0 pe o axă Ox, cu o viteză inițială v0. Corpul se deplasează de-a lungul axei Ox și la un moment oarecare t se va afla în poziția x, cu o viteză v.
Accelerația medie arată, conform definiției, cât de repede s-a schimbat viteza:
|
|
|
(1) |
Accelerația momentană este constantă la acest tip de mișcare, deci coincide în orice moment cu accelerația medie: a=am. Astfel, legea accelerației pentru această mișcare se scrie:
|
|
|
(2) |
Din (1) se deduce că:
|
|
|
(3) |
și se obține legea vitezei:
|
|
|
(4) |
Viteza este o funcție liniară de timp.
Legea de mișcare se deduce pornind de la definiția vitezei medii:
|
|
|
(5) |
Viteza medie pe intervalul de timp [t0, t] se poate calcula ca media aritmetică a vitezelor de la momentele t0, respectiv t:
|
|
|
(6) |
Asta este valabil numai la acest tip de mișcare, cu viteză variabilă liniar în timp.
Din (5), (6) se deduce:
|
|
|
(7) |
și se obține legea de mișcare:
|
|
|
(8) |
Distanța parcursă este o funcție pătratică de timp, adică un polinom de gradul al II-lea în variabila timp.